De la Washington la București. De ce nu ne trebuie „taxa de solidaritate” a domnului Grindeanu, ci stat minimal

Desigur că NY a știut să-și exporte legenda, de la șepcile cu sigla acestui Babel modern, până la zecile de seriale și filme (cu sau fără mafia italiană) care și l-au ales ca inconfundabil fundal. 

E un oraș american, trasat geometric în stil olandez, dar și un simbol al acum contestatei „globalizări”, unde singurătățile sunt supraetajate, pietonii își compun personajul printr-o nesfârșită ingeniozitate elegantă, iar ciclurile de prosperitate alternează cu decadența criminală și deteriorarea urbană. 

Un oraș pe care energia antreprenorială și promisiunile ținute ale unor primari duri, cum a fost Rudolf Giuliani, îl ajută să renască din propria cenușă, să se dezvolte tot mai mult și să rămână, nu doar prin faimoasa Columbia University, un centru magnetic de atracție universală.  

Altceva m-a izbit însă de la prima vizită, pe care obligațiile diplomatice legate de Adunarea Generală ONU aveau să mă readucă de câteva ori. Mă refer la omniprezența capitalismului, în contrast foarte puțin „european” cu absența aproape totală a „statului”. Firește, ai clădirea importantă a Primăriei newyorkeze și, dacă te duce vreo treabă într-acolo, poți lua un taxi galben până la sediul unor instituții publice de bază. 

Recomandări

Subiecte BAC Română 2025. Ce a picat la prima probă a examenului de Bacalaureat

În restul de 90% al cartierelor de la umbra Statuii Libertății nu vezi decât zgârie-nori care adăpostesc mii de companii din toate sectoarele economice imaginabile, sedii arogante de bănci, comerțuri mari și mici, populare sau luxoase, muzee private (de la MET, până la Frick Collection), fundații și spitale particulare, pe scurt, aproape zero „sector public”. 

Cam așa arată și funcționează toată America, pentru că fiecare metropolă și chiar așezările mai mici moștenesc aceeași energie „libertariană” a celor care au fondat acum 250 de ani prima și cea mai vibrantă democrație din istoria modernă a Occidentului. Libera asociere și spiritul comunitar (care explică și puzderia „congregațională” a Americii religioase) au garantat mereu preferința pentru autonomie locală, așa cum au alimentat suspiciunea față de eventualele abuzuri ale guvernului federal, propensiunea spre „autoapărare” și convingerea că statul trebuie să-și limiteze acțiunea, nu să și-o extindă sufocant. 

E deci ciudat să vezi că administrația republicană a lui Donald Trump s-a apucat să taie masiv fondurile federale și costurile de întreținere a instituțiilor publice într-o Republică Americană care are deja un stat minimal. 

Recomandări

Șefii PSD, PNL, USR și UDMR nu s-au înțeles la Cotroceni pe taxe și impozite. Ce le-a cerut Nicușor Dan la final

O face pentru a reduce deficitul bugetar (!), dar și din convingerea că piața liberă oferă, prin selecție și competiție neîngrădită, servicii întotdeauna mai bune decât cele asigurate printr-un corp birocratic de funcționari guvernamentali. Austeritatea impusă de Trump în cheltuielile statului federal are și o componentă populistă, antielitistă și protecționistă, tocmai pentru că baza lui electorală e compusă mai ales din victimele „globalizării” și ale dumpingului chinezesc, cărora le-a promis puțin probabila repatriere a „producției” industriale. 

Desigur că nu putem prelua în România modelul american. Nu avem nici trecutul, nici tradiția culturală și nici proporțiile necesare pentru a face un transfer imediat de bune practici, dar ne confruntăm și noi cu o criză a statului și cu un deficit public imens, care pretinde soluții de asanare și, prin urmare, aprinse dezbateri despre ce ar putea fi „redus” în sfera cheltuielilor publice și în ce fel. 

Ereditatea noastră orientală, prin definiție „clientelară”, altoită pe trunchiul totalitar al etatismului comunist, ne împiedică să vedem, cel puțin pe termen scurt, o Românie a oamenilor puternici și liberi, care obligă statul să se limiteze la exercitarea funcțiilor regaliene (apărare națională, diplomație, ordine publică, justiție și legislație, emiterea de monedă și gestiunea finanțelor publice). 

Recomandări

Bătăușii în uniformă de la Secția 16 cer ajutorul CCR. Apărarea: „Circumstanța agravantă a infracțiunii de lipsire de libertate nu se referă la polițiști”

Chiar și mișcarea suveranistă – concepută în laboratoarele părții „nereformate”, adică putrede, din serviciile secrete – are o falsă componentă „antietatistă”. Statul rămâne omniprezent și arbitrar, când autoritar, când corupător prin pomeni electorale, întotdeauna gata să-și protejeze clientela și să penalizeze fiscal libera inițiativă, în care-și vede mai curând dușmanul și vaca de muls decât aliatul indispensabil. Orice birocrație are ca rațiune de a fi autojustificarea și creșterea propriului buget, „argumentată” prin creșterea propriei organigrame. 

Și totuși, ceva fundamental trebuie să se schimbe, nu doar pentru a acoperi deficitul bugetar și a nu rata accesul la fondurile europene, nu doar pentru a extinde sectorul privat producător de profit și dezvoltare, ci și pentru a rescrie contractul social dintre stat și cetățean în termenii unei mai mari libertăți, tot mai clar revendicate, dar și pentru a profita de revoluția digitală și a inteligenței artificiale, capabilă să reducă lanțul de intermediari și să ne simplifice viața cotidiană. 

În anii 90, mergeam la sediul distribuitorilor pentru a-mi plăti facturile la utilități. Până acum vreo 10 ani, mă prezentam la filiala băncii mele pentru orice operațiune. Acum, ca și alte milioane de români, îmi derulez tranzacțiile bancare și îmi plătesc facturile din telefonul mobil, tot așa cum am ajuns să fac aproape toate cumpărăturile online. Când aceasta e deja realitatea în care trăim, nu văd de ce cura de slăbire prescrisă de viitorul guvern (Ilie Bolojan) poate fi văzută ca „nenorocire” anunțată, când ea nu e, de fapt, decât inevitabila instalare a societății noastre în secolul 21. 

Subiecte BAC română 2025 – vezi rezolvarea subiectelor la limba română la Bacalaureat 2025.