Diferența dintre regulamentul intern și regulamentul de ordine interioară la locul de muncă

Importanță

Regulamentul intern prezintă o deosebită importanță pentru toți angajatorii, deoarece este un act intern, obligatoriu de adoptat, care îți permite să personalizezi organizarea muncii în unitatea ta și să concretizezi condițiile în care acorzi drepturi și prevezi obligații pentru salariații tăi, acolo unde legea îți lasă ție această prerogativă. Acest document este un instrument util și avantajos, care îți permite să uzezi în mod concret de toate drepturile acordate de lege în sfera raporturilor de muncă.

Diferența dintre Regulament intern și Regulament de ordine interioară

Am observat de-a lungul timpului că se face confuzie între Regulamentul intern și Regulamentul de ordine interioară, chiar și în articolele așa zis de specialitate, care promit încă din titlu să te învețe tot ce trebuie să știi despre el.

Fără a urmări să plictisim cititorul cu chestiuni de ordin teoretic, este important să clarificăm câteva noțiuni de bază.

Noțiuni de bază

• natura actelor – ambele sunt acte unilaterale care emană de la angajator. Totuși, Regulamentul intern este întocmit prin consultarea prealabilă a sindicatului sau a reprezentanților salariaților, pe când Regulamentul de ordine interioară este un act intern, care se adoptă prin decizie unilaterală a angajatorului, fără obligația legală de a consulta salariații. Așadar, în cazul Regulamentului intern, condiția consultării prealabile este o condiție de valabilitate a actului ce urmează să fie întocmit. Acest lucru înseamnă că Regulamentul intern întocmit fără consultarea sindicatului/reprezentanților salariaților este lovit în integralitatea sa de nulitate. Totuși, nulitatea nu operează prin efectul legii, ci trebuie constatată de către o instanță de judecată sau pe cale amiabilă între părți (angajator – salariați).
• temeiul de drept – Regulamentul intern este reglementat de art. 241-246 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, pe când Regulamentul de ordine interioară are ca temei de drept art. 187 din Codul civil, care prevede că: “Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.” Codul muncii nu reglementează expres Regulamentul de ordine interioară, așa cum o face în cazul Regulamentului intern, ci vorbește doar despre dreptul angajatorului de a stabili organizarea și funcționarea unității sale în art. 40 alin. (1) lit. a).
• conținutul actelor – În cazul Regulamentului intern, Codul muncii prevedere expres care este conținutul minim obligatoriu al acestui act prin dispozițiile art. 242, pe când în cazul Regulamentului de ordine interioară nu există nicăieri o astfel de prevedere. Regulamentul de ordine interioară are mai degrabă rolul de a stabili structura generală a unei persoane juridice (compartimentele de lucru, conlucrarea dintre ele, raporturile ierarhice, circuitul intern al documentelor/produselor/materialelor).

Recomandări

Bacalaureatul instituit în 1925 cu rezultate „tragice”. Era apreciată în primul rând gândirea critică: „Să se poate constata influența pe care au avut-o studiile asupra formării cugetării elevilor”

Acum că am lămurit ce sunt aceste acte și ce conțin, să trecem la probleme de ordin practic.

Este obligatoriu ca aceste două acte să fie separate?

Nu, ai posibilitatea de a trata printr-un singur document atât aspectele care țin de organizarea și funcționarea unității, cât și normele de disciplină a muncii, de concretizare a drepturilor și obligațiilor părților la raportul juridic de dreptul muncii (angajat și angajator deopotrivă), precum și celelalte aspecte obligatoriu de tratat în Regulamentul intern.

Totuși, trebuie să fii atent atunci când adopți un astfel de act, deoarece el trebuie privit ca un întreg. Pentru existența legală a Regulamentului intern este necesară consultarea prealabilă cu sindicatul sau cu reprezentanții salariaților, iar pentru adoptarea unui document hibrid (ROI+RI) se vor aplica aceleași cerințe de valabilitate.

Cum e cu versiunea hibrid

Ce se întâmplă dacă adopți un asemenea document hibrid fără consultare? Ei bine, prevederile specifice Regulamentului de ordine interioară vor fi considerate valabile, deoarece ele se pot adopta prin decizie unilaterală a angajatorului, însă prevederile specifice Regulamentului intern vor fi considerate nule. Când afirmăm acestea, ne bazăm pe dispozițiile art. 1255 alin. (1)  din Codul civil: citește continuarea pe avocatoo.ro

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO