De ce şi de cine trebuie salvat sufletul Israelului

În larma informaţiilor la zi, înţeleg tot mai clar profunzimea gândurilor sale:  

„În vremuri de demult, nu exista nici popor evreu, nici popor palestinian. Acum o sută de milioane de ani, acest pământ găzduia dinozaurii (…). Israelul se află la o răscruce. Nu cred că existența sa este în joc. Cred că identitatea îi este în joc. 

Sufletul țării este acum câmpul de luptă, iar rezultatul va decide nu doar configuraţia Israelului, pentru mulți, mulți ani de acum înainte, ci și forma iudaismului. Cred că iudaismul se află la o răspântie. Poate că nu am mai fost într-un astfel de loc de 2.000 de ani, de la sfârșitul erei celui de-Al Doilea Templu”. 

De 605 zile afirm cu o consecvenţă de neclintit: războiul acesta, care între timp s-a transformat în măcel, nu este un război al Israelului. Este războiul supravieţuiri politice a lui Benjamin Netanyahu şi a celui mai extremist guvern din istoria acestei ţări. 

Am considerat, chiar din ziua în care le-a anunţat public (în dubla sa calitate, de prim-ministru şi comandant al armatei), cele două obiective – distrugerea Hamas şi eliberarea ostaticilor – ca fiind profund contradictorii. 

Acum, când autointitulatul „diplomat amator” Steve Witkoff, trimisul special al preşedintelui Trump în Orientul Mijlociu (şi pretutindeni), negociază un nou acord de încetare a focului şi de eliberare a ostaticilor – tragedia virează în farsă. Este foarte greu să mai creadă cineva (familiile ostaticilor nu o mai cred demult) că s-ar ajunge la încheierea vreunui nou acord.

Recomandări

Ce este taxarea inversă la TVA. Cum funcționează și ce avantaje are? Avocat: „Este ca și cum ai scoate hoții de pe conducta de bani”

Propunerea înaintată către Hamas de Witkoff contrazice flagrant strategia operaţiunii „Carele lui Gideon”, lansată de Netanyahu la 16 mai, care presupune preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza, într-un interval de câteva luni (am explicat-o urmărind etapele desfăşurării ei, aşa cum au fost detaliate în presa israeliană).

Ce propunere a făcut de astă-dată Steve Witkoff, alintat şi „Putin fanboy”? O încetare a focului de 60 de zile, în răstimpul căreia Hamas să elibereze din prima săptămână (din prima zi! plusează cu ipocrizie Netanyahu de la Ierusalim) 10 ostatici israelieni vii şi 18 morţi. 

(Se crede că în mâinile Hamas şi ale Jihadului Islamic s-ar mai afla 58 de persoane, 20 – în viaţă, 3 despre a căror stare nu se ştie nimic şi 35 de morţi). 

La schimb, Israelul ar urma să elibereze 125 de palestinieni condamnaţi la pedepse pe viaţă pentru terorism, plus 1.111 reţinuţi în Israel din 7 octombrie 2023 şi să permită intrarea ajutoarelor în Gaza. În aceste două luni, ar trebui să se discute şi condiţiile păcii. 

Având experienţa anteriorului acord de încetare a focului, din care Netanyahu s-a retras la 2 martie pentru a reîncepe ofensiva totală la 18 martie, Hamas a considerat propunerile lui Witkoff (făcute de conivenţă cu Netanyahu) vagi şi lipsite de garanţia îndeplinirii lor. 

Recomandări

Primul scandal între echipele PSD, PNL, USR și UDMR pe creșterea taxelor: „Kelemen Hunor a propus ședințe de terapie, a fost o ploaie de invective”

Declarând că rămân la masa negocierilor, reprezentanţii Hamas au înaintat următoarele amendamente: retragerea armatei pe pozițiile pe care se afla la 18 martie, angajamentul preşedintelui Donald J. Trump că va pune capăt războiului, un armistiţiu pe o perioadă de 2-7 ani, garantat de Statele Unite şi mediatorii din Egipt şi Qatar, precum şi înfiinţarea unui comitet independent pentru gestionarea Fâşiei Gaza. 

Această ultimă cerinţă a Hamas sugerează că, în cazul instalării acelui comitet independent, gruparea ar putea renunţa la prerogativele sale de autoritate în zonă. Totodată, această ultimă cerinţă ar putea fi cheia încetării războiului, deznodământ pe care Netanyahu nu are cum să îl dorească.

Witkoff a taxat imediat toate aceste amendamente ca fiind de neacceptat.

Un lucru nu are cum să nu sară în ochi. Nici măcar Witkoff nu poate să creadă că liderii Hamas – cei care au condus atacul barbar asupra Israelului, din 7 octombrie 2023 – care s-au dovedit nişte criminali sadici, ar fi şi proşti. 

Cum ar fi putut să accepte un acord care sună cam aşa: eliberaţi ostaticii, pentru că Netanyahu trebuie să îşi ducă la (era să spun: bun) sfârşit operaţiunea de anihilare „Carele lui Gideon”, a cărei finalitate declarată este relocarea populaţiei din Fâşia Gaza (traduc termenul de relocare în limbaj geopolitic: epurare etnică).

Recomandări

Povestea porcului electoral. Ce pedeapsă a primit un bărbat din Iernut care le-a dat alegătorilor câte un kil de carne şi o bere, ca să voteze cu primarul

Nu mă îndoiesc: sufletul Israelului trebuie să fie salvat şi va fi salvat de cea mai dură ameninţare: Netanyahu şi guvernul său de extremă dreapta. Am încredere deplină în cetăţenii admirabili ai acestei ţări, care îşi strigă din stradă revolta.