Tudor Chirilă, părere sinceră despre „Adolescence”, serialul-fenomen de pe Netflix: „M-a cam dărâmat”

În prim-plan este o poveste captivantă despre un băiat de 13 ani acuzat de uciderea unei colege, iar familia, terapeuta lui și inspectorul de caz vor să afle ce s-a întâmplat, de fapt.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 16

Cu actorii Stephen Graham, Owen Cooper, Ashley Walters, Erin Doherty, Faye Marsay, Christine Tremarco, Mark Stanley, Jo Hartley și Amelie Pease în distribuție, serialul „Adolescence” i-a atras atenția și lui Tudor Chirilă.

Celebrul artist român a scris pe Facebook un text în care își spune părerea sinceră atât despre societatea în care trăim, cât și despre producția de pe Netflix care a devenit un fenomen mondial.

Iată mai jos textul scris de Tudor Chirilă pe Facebook:

„«De unde să știu eu ce e bine și ce e rău, dacă ai mei mi-au pus în mână telefonul de la cinci ani?» – Asta a fost replica unui adolescent de 16 ani, la o tabără de teatru organizată de festivalul Ideo Ideis, acum câțiva ani. Era o tabără în care tinerii lucrau cu traineri (actori, regizori) și la finalul sesiunii prezentau un spectacol.

Recomandări

Cum ar putea arăta motivarea CCR în cazul secretizării declarațiilor de avere. Profesorul de drept Cristian Clipa: „Procurorii nu trebuie să fie serviți ca la restaurant”

Eu și alți câțiva colegi actori eram un soi de mentori cu care ei vorbeau despre teatru și devenire profesională la sfârșitul zilelor de repetiții. La un moment dat, am avut o discuție cu o fată care a făcut un gag foarte drăguț și care se termina cu ea căzând într-o mică piscină gonflabilă, din cele pentru copii. I-am zis că ar trebui să-l posteze pe Instagram.

A făcut ochii mari și mi-a zis: «Cum să fac așa ceva?».
– Păi mi se pare amuzant și bine realizat, e o scenetă comică. De ce nu, am zis?
– Păi, nu vreau să mă judece lumea pentru asta, cum să apar așa? O să râdă de mine.
– Păi, nu asta e și ideea?

A refuzat ideea și discutând am înțeles că ea avea convingerea că publicul ei își formase despre ea o anumită imagine pe care trebuia dacă nu s-o întrețină, măcar să nu o schimbe. Exista posibilitatea ca cei care o urmăreau să râdă de ea, s-o considere superficială, uncool sau mai știu eu ce. Mi-a spus că are 2.000 de urmăritori.

Am întrebat-o de ce ar conta atât de mult niște oameni pe care nu îi cunoaște personal? De ce părerea lor ar fi atât de importantă pentru ea? Chiar dacă nu am primit o explicație logică sau coerentă, am înțeles că raportarea la social media este cosmic diferită față de generația noastră, care s-a născut cu telefonul cu fir și două ore de program la televizor.

Recomandări

Digul subteran din Salina Praid s-a prăbușit. Minerii au încercat până în ultima clipă să salveze o secțiune a minei și au ieșit plângând

Tot în acea tabără am înțeles că sunt adolescenți care detestă social media, pentru că sunt obligați să se ridice la un standard impus de grup, de anturaj. Dacă nu te aliniezi acestor standarde, ești exclus. Dacă ești diferit cumva de ce se postează, de tipul de umor, dacă nu participi la conversațiile și trendurile grupului, ești exclus.

Ea ne-a povestit despre bullying-ul la care a fost supusă pe grupul de WhatsApp din motive de vestimentație și neparticipare. «Și te afectează», ne-a zis. «Dacă vrei să supraviețuiești în liceu, trebuie să fii ca ei, cu ei. Dacă ești diferit în vreun fel, trebuie s-o ții pentru tine».

Nu cred că putem aprecia în mod obiectiv prăpastia creată între generațiile delimitate de apariția rețelelor sociale. Am impresia că părinții de azi orbecăie cu niște lanterne într-un tunel.

Am scris textul ăsta pentru că pe mine (și nu cred că doar pe mine) m-a cam dărâmat serialul ăsta de care vorbește toată lumea, «Adolescence». Pentru că te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri și pentru că în jungla asta care se numește parenting nu are cum să existe doar un mod de a ieși la liman, nu există soluții colective, însă există o luptă care trebuie dusă cu orice preț (și care acum are niște dușmani uriași și invizibili): aceea de a nu pierde legătura cu copilul tău.

Recomandări

Jocul lui Grindeanu: șef la Camera Deputaților, locul de unde Dragnea și Ciolacu au condus cu mână de fier partidul

Responsabilitatea formării unui adult nu se poate atribui doar familiei și bunului ei mers. Sistemul de educație este în egală măsură responsabil. Serialul ăsta ar trebui să fie parte din modulul pedagogic de pregătire al profesorilor, pentru că felul în care școala și elevii sunt afectați de tehnologie și consecințele ei în materie de repere e fără precedent și «Adolescence» este și despre asta”