Visul Melisei, tânăra abandonată de părinți care vrea să fie doctor: „Învăț ca să iau Bacul, apoi voi da la Medicină. E tot ce-mi doresc!”

„Tata mă bătea cu cureaua, cu mătura și cu frunze de urzici”

Povestea Melisei, deși foarte tristă, este o lecție de viață pentru fiecare dintre noi. Deși dorința ei pare de neatins, în contextul în care performanța este, de multe ori, condiționată de resursele financiare ale părinților, tânăra continuă să creadă în șansa ei și muncește din greu pentru a-și vedea visul cu ochii.

După câteva zile de la naștere, copila a fost părăsită de mama ei în maternitate. Ajunsă în grija tatălui, dar neglijată, fetița s-a reîntors în spital foarte bolnavă. „Într-o singură lună, am fost internată de șapte ori. Ultima oară, tata nu a mai venit să mă ia acasă. Așa că, în cele din urmă, am fost dată în plasament”. După câțiva ani, familia care a luat-o în grijă a vrut s-o adopte, însă tatăl natural s-a opus. „Pentru că ar fi pierdut alocația. Așa că m-am reîntors la el. Și acum îmi amintesc bătăile pe care le luam cu cureaua, cu coada de la mătură sau cu urzici”. Sunt amintiri care o vor urmări pe copilă întreaga viață.

După un timp, din cauza abuzurilor la care era supusă, Melisa a fost luată înapoi de familia care a vrut s-o adopte inițial. Iar acela a fost momentul când viața, în sfârșit, i-a surâs pentru o vreme. „De atunci pot spune că am avut și eu o familie. Niște oameni cărora le păsa de mine, care m-au îngrijit, m-au ocrotit și au făcut tot ce-au putut ca să-mi fie bine”. 

Recomandări

Fostul diplomat, actor și jurnalist Andrei Magheru a fost declarat colaborator al Securității comuniste. Cum își turna „Radu Manoliu” colegii

Însă fata nu stătea legal acolo, căci procesul de adopție fusese blocat. Iar când s-a aflat despre situație, Melisa a fost nevoită să-și facă din nou bagajele. „Am fost trimisă la o ruda îndepărtată însă, după scurt timp, am decis să-mi iau viața în propriile mâini”. 

„Ca să pot învăța în liniște, mă duceam pe câmp”

Elevă la un liceu tehnologic din Miercurea Sibiului, tânăra s-a angajat anul trecut la un supermarket în localitatea Turnișor, și-a găsit o cameră cu chirie într-un cămin, iar acum învață pentru Bacalaureat. „Nu am fost încurajată și nici susținută. Întotdeauna mi s-a spus că nu sunt în stare. Acum am camera mea, locul meu, liniște și timp pentru studiu. Țin minte că înainte de a-mi găsi chirie, pentru a învăța pentru simularea examenului de Bacalaureat mă duceam cu cărțile și caietele undeva pe câmp pentru a avea liniște”. 

După Bac, tânăra va face următorul pas. „Vreau să dau la Facultatea de Medicină din Târgu Mureș. Vreau să fiu medic pediatru, să tratez copiii așa cum am fost și eu îngrijită de medici cât am stat prin spitale”.  Pentru că problemele de sănătate din copilărie au continuat cu alte afecțiuni când a crescut mai mare. „Anul trecut, în toamnă, am suferit o intervenție chirurgicală. Cât am stat în spital m-am apropiat foarte mult de medicul meu chirurg, o doamnă care mi-a devenit mentor. Atunci am decis să dau la Medicină”. 

Recomandări

Anunțul despre taxe și impozite făcut după 5 ore de negocieri între PSD, PNL, UDMR și USR, fără Nicușor Dan

Imediat ce a ieșit din spital, Melisa s-a înscris voluntar la SMURD și la Crucea Roșie. În paralel, a început să se pregătească intens la Biologie cu un profesor care o ajută fără a-i cere vreun ban. Însă, înainte de toate, Melisa trebuie să ia Bacalaureatul. „Ca să fiu sigură că voi lua notă mare la matematică, mă meditează un alt profesor, Mihai Suciu, care mă ajută tot gratuit. Asta, pentru că la simulare nu m-am descurcat deloc bine”. 

Cele mai mari emoții, la matematică: „Învăț câte șase ore pe zi”

Tânăra va da examen la limba română, matematică și geografie. „Geografia îmi place foarte mult, la limba română știu că mă voi descurca. Matematica îmi dă însă mari emoții. Mi-e teamă să nu am un blocaj și să nu mai știu să rezolv nimic. Pentru mine, examenul acesta are o miză foarte mare, căci îmi deschide drumul spre facultate și spre viața frumoasă pe care mi-o doresc. 

Melisa învață pentru examen și câte șase, chiar șapte ore pe zi. „Îmi împart timpul între cele trei materii, merg și la muncă. Învăț ori de câte ori am timp, iar când nu am, fac tot posibilul să rup din alte părți. Eu nu ies cu colegii în oraș, nu pierd vremea cu nimicuri, mă concentrez doar pe muncă și învățat”. 

Recomandări

Bătăușii în uniformă de la Secția 16 cer ajutorul CCR. Apărarea: „Circumstanța agravantă a infracțiunii de lipsire de libertate nu se referă la polițiști”

Melisa ne-a spus că la limba română a început să repete toți autorii. Este, practic, ultima repetiție generală înainte de examen. „Iau fiecare operă în parte, autorii canonici trebuie să-i știu foarte bine. Îmi dau singură teste. Iau la întâmplare o operă și scriu eseuri ca și cum aș fi la examen. Mi-am scris pe hârtiuțe colorate tot ce este mai important de reținut. Să le am la vedere, mereu în fața ochilor. Mă trezesc dimineața și mă întreb: ieri am lucrat la asta și la asta, azi ce am de făcut? Și îmi fac un plan de bătaie. Și repet tot ce am învățat, repet ca să nu uit”.

Tânăra are mari emoții pentru că de acest examen depinde viitorul ei. „Nu mai am poftă de mâncare, cred că de la stres a început să-mi cadă părul, mă trezesc des noaptea, încep să mă gândesc și nu mai pot adormi. Ziua, la muncă, atunci când așez produsele pe raft, am niște coduri pe care trebuie să le respect și, fără să-mi dau seama, le asociez cu diferiți ani când a fost scris un roman, o poezie, când s-a născut sau a murit un autor”.

Melisa este speriată de propriile ei emoții. Îi este teamă să nu aibă un blocaj, să nu cumva să uite într-o secundă tot ce a învățat. „Chiar și așa, cu toate emoțiile, spaimele și fricile din lume cred că va fi bine. La matematică sigur voi lua între 8 și 9, căci am recuperat foarte mult din materie. În câteva luni am învățat cât nu am făcut în patru ani de liceu. La geografie sper să iau peste 9,50. La limba română nu știu”.

„Fără Bacalaureat nu faci nimic în viață”

Melisa își dorește să ia Bacalaureatul pentru că fără acest examen, spunea ea, nu faci nimic în viață. „Iar eu am pornit de jos și trebuie să muncesc poate de o sută de ori mai mult față de alți copii care au avut susținere în familie”.

Într-adevăr, Melisa a fost un copil cu care viața parcă a jucat ping-pong. Pasată ca o minge dintr-o parte în alta, când la părinții naturali, când la rude, când printre străini, copila nu și-a găsit nicăieri locul. Așa că a decis să și-l construiască singură. „Am un loc de muncă stabil, am un acoperiș deasupra capului și am și o mare împlinire sufletească: sunt voluntar la SMURD și Crucea Roșie. Relaxarea mea este să particip la acțiuni, la demonstrații, să învăț de la acei oameni. Iar visul meu este să particip și la intervenții. Și fac totul cu drag și cu pasiune. Asta, tot pentru viitoarea mea carieră de medic. Pentru mine, oamenii de acolo sunt a doua mea familie”, ne-a mai mărturisit tânăra.