Cum a pierdut Ucraina sute de milioane în tranzacții cu armament care au eșuat. Țara a plătit brokeri străini pentru arme și proiectile inutilizabile sau pe care nu le-a primit

Articol Financial Times

Primii clienți ai lui Cook erau pasionații de arme din zonă, iar un prezentator de radio din Tucson i-a făcut reclamă lui OTL Imports pentru a-și ajuta „prietenul bun” să-și pună pe picioare afacerea. „Vinde muniție, vinde arme și are prețuri foarte bune”, a spus el. „E un tip foarte de treabă!”. După doi ani, Cook, care poartă părul negru dat pe spate și îi place să asorteze costume negre cu ochelari de soare, a primit o comandă remarcabilă: micul său magazin de muniție a semnat un contract de 49 de milioane de euro pentru a aproviziona armata ucraineană în războiul cu Rusia. De la semnarea contractului, în baza căruia OTL a primit o plată în avans de 35% din valoare, adică 17,1 milioane de euro, în noiembrie 2022, tânărul proprietar al magazinului local a devenit un actor important pe piața internațională a armelor. Poza de profil a lui Cook de pe Facebook îl arată aparent în fața unui elicopter Black Hawk, strângând mâna unui oficial al armatei americane, cu explicația: „Nu mai sunt cadavre de îngropat”. Dar muniția vândută de Cook nu a ajuns niciodată în Ucraina. Partea ucraineană a câștigat între timp un proces împotriva OTL în cadrul unei proceduri de arbitraj la Viena, dar nu a recuperat încă banii plătiți companiei. 

Recomandări

Care sunt „găurile negre” ale statului. Companiile din transporturi și energie produc cele mai mari pierderi și datorii

Invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a marcat cea mai mare goană după achiziții de arme din Europa de după Al Doilea Război Mondial. În timp ce aliații NATO ai Ucrainei au livrat cantități uriașe de ajutor militar, oficialii țării au fost nevoiți să găsească modalități de a aproviziona trupele care luptau pe o linie de front de 1.000 de kilometri. O anchetă a Financial Times, bazată pe documente oficiale ucrainene, dosare judiciare și zeci de interviuri cu oficiali responsabili de achiziții, traficanți și producători de arme, precum și detectivi, a dezvăluit cum sute de milioane de dolari plătiți de Kiev intermediarilor străini de arme pentru a asigura echipamente militare vitale au fost irosite în ultimii trei ani de război.

În timp ce Ucraina continuă să lupte împotriva superiorității Rusiei în producția de muniție, țara a rămas expusă capriciilor nemiloase ale pieței internaționale de arme. În mai multe cazuri, Kievul a plătit în avans sume mari unor companii puțin cunoscute pentru material care până în prezent nu a ajuns. În alte cazuri, oficialii spun că armele vândute la prețuri mult umflate, pe fondul creșterii cererii globale – echivalentul în industria armamentului al creșterii bruște a prețurilor – au ajuns în stare inutilizabilă. Până în prezent, Ucraina a plătit în avans 770 de milioane de dolari către brokeri de arme străini pentru arme și muniție care nu au fost livrate, potrivit cifrelor Ministerului Apărării din Ucraina, precum și documentelor consultate de FT. Aceasta reprezintă o parte semnificativă din bugetul anual al Ucrainei pentru arme, cuprins între 6 și 8 miliarde de dolari, cheltuit din fondurile proprii de la începutul invaziei. În același timp, unele companii străine de armament afirmă că au fost victime ale luptelor interne și corupției din partea oficialilor ucraineni și a brokerilor de arme de stat, ceea ce ar putea explica o parte din milioanele lipsă. 

Recomandări

Putin își laudă rachetele hipersonice „de neoprit”, dar SUA le-au doborât. Cât de eficiente sunt aceste arme?

Guvernul de la Kiev încearcă să facă curățenie. Mai mulți foști oficiali ucraineni responsabili cu achizițiile de armament care au lucrat la aceste tranzacții au fost concediați de administrația Zelenski, unii fiind acuzați de corupție, iar zeci de contracte de armament sunt acum anchetate de agențiile de aplicare a legii din țară. Alte tranzacții sunt blocate în proceduri de arbitraj extrem de lente în locuri precum Londra și Geneva. Mai mulți foști înalți oficiali ucraineni care au supravegheat achizițiile de arme în primii trei ani de război au apărat utilizarea intermediarilor străini, afirmând că aceștia au contribuit la negocierea unor tranzacții critice și sensibile cu arme într-un moment în care țara avea nevoie să achiziționeze cantități uriașe de muniție fabricată de țări care, din motive geopolitice, nu doreau să fie văzute vânzând arme direct Ucrainei. Într-un caz, în aprilie 2022, potrivit documentelor judiciare ucrainene, brokerul de arme al statului ucrainean Ukrspetsexport a achiziționat mortiere de 120 mm din Sudan de la vânzători despre care s-a descoperit ulterior că aveau legături strânse cu serviciul de securitate rus FSB, precum și cu Grupul Wagner al lui Evgheni Prigojin, care ulterior avea să folosească prizonieri ruși pentru a duce un război brutal de uzură împotriva soldaților ucraineni.

Recomandări

LIVETEXT Războiul dintre Israel și Iran a intrat în a patra zi. Televiziunea de stat iraniană a fost lovită. 18 persoane ucise

Acest proces de achiziție obscur poate că a ajutat Ucraina să lupte în război, dar a însemnat și lupta cu antreprenori străini fără scrupule, ale căror alianțe pot fi pur mercantile și de tipul „zero-sum”. „Traficanții de arme sunt negustori de moarte”, spune Oleksiy Reznikov, ministru al apărării al Ucrainei până în 2023. „Sunt absolut pragmatici și cinici. Nu au niciun concept de justiție. Aceste concepte nu există în lumea lor. Ei spun: «Am în depozit. Dacă vrei, cumpără. Dacă nu, îl vând dușmanului tău»”. În săptămânile care au urmat invaziei lui Vladimir Putin la începutul anului 2022, oficialii de la Kiev au realizat că Ucraina avea muniție suficientă doar pentru două luni. În timp ce țara lupta pentru supraviețuire, guvernul a suspendat regulile normale de achiziție de arme, iar funcționarii publici au fost însărcinați să găsească oriunde ar fi fost posibil stocuri care nu aparțineau NATO pentru echipamentul armatei, provenit în mare parte din era sovietică. Istoric, o mare parte din producția internă de arme a Ucrainei era exportată prin diverse companii de comerț cu arme deținute de stat, care luau o parte din profitul obținut din intermedierea acestor tranzacții. Acum, acest proces s-a inversat, intermediarii sunându-și frenetic vechii clienți și intermediarii din străinătate pentru a găsi orice echipament posibil. Graba bruscă de a găsi arme pentru războiul de tranșee, pe care producătorii occidentali nu le mai considerau de mult o prioritate, a făcut ca cererea să depășească cu mult oferta.

În 2022, producția anuală europeană de proiectile adecvate pentru artileria ucraineană de tip sovietic era de 600.000, suficientă pentru doar o lună de luptă, reprezentând doar o treime din cele 1,8 milioane de proiectile pe care Rusia le lansa în fiecare lună, spune Reznikov. Pentru un grup de traficanți de arme străini, aproape toți americani și europeni, disperarea Ucrainei era o oportunitate. Cel puțin 10 surse legate de eforturile de achiziții militare ale Ucrainei sau de traficanții de arme au menționat că prețurile muniției de calibru sovietic s-au quadruplat în prima jumătate a anului 2022. În această perioadă, OTL Imports, deținută de Cook, deși era încă un magazin de muniție din Arizona, a întâlnit pentru prima dată oficiali de la Progres, unul dintre numeroșii intermediari de stat ucraineni care se ocupă de importul și exportul de arme pentru stat. Cook, potrivit a două persoane familiarizate cu situația, a fost prezentat Progres de un om de afaceri americano-ucrainean numit Mykola Karanko, care cu mai bine de un deceniu în urmă ajutase la intermedierea unei afaceri importante între Progres și statul irakian. Tranzacția din Irak din 2009 s-a încheiat cu un proces civil în Texas, în care intermediarii ucraineni au fost condamnați să plătească peste 60 de milioane de dolari unui om de afaceri american pentru că l-au exclus din afacere. Karanko, care a fost acuzat în instanță de încercarea de a plăti mită oficialilor irakieni în numele părții ucrainene, nu a răspuns la întrebările FT. Cook a declarat că putea obține obuze și mine de mortieră de la un producător din Serbia și a primit un avans de 17,1 milioane de dolari. Avansurile de acest gen sunt obișnuite în vânzările de arme, unde diverse părți ale lanțului de aprovizionare, cum ar fi fabricile străine, nu doresc să rămână creditoare față de țări aflate în război. Dar OTL – potrivit mai multor oficiali ucraineni – nu a livrat niciodată obuzele și nu a returnat plata. Un raport al Biroului de Investigații al Ucrainei, consultat de FT, a constatat că OTL nu deținea certificarea necesară pentru exportul și transportul muniției.

De la încheierea acordului cu Ucraina, Cook pare să-și fi extins afacerile departe de Arizona, participând la un târg de arme în Abu Dhabi. Una dintre postările sale de pe rețelele sociale, șterse între timp, din iunie anul trecut, îl înfățișează pe un bărbat într-un avion privat, purtând o cagulă neagră, cu ceea ce pare a fi un cocktail Bloody Mary în fața lui, fumând o țigară. Explicația foto a lui Cook e scurtă: „țigări și avioane private”. Progres a refuzat să răspundă la întrebările FT cu privire la motivul pentru care a încheiat acordul cu OTL. Compania afirmă că a câștigat un proces împotriva OTL la Centrul Internațional de Arbitraj din Viena, un organism internațional de arbitraj comercial, pentru a recupera 21,3 milioane de euro, sumă care include avansul, precum și cheltuielile judiciare, dobânzile și penalitățile. Progres a declarat pentru FT că „încearcă toate căile posibile” pentru ca decizia arbitrală să fie recunoscută în SUA și a afirmat că OTL face obiectul unei anchete suplimentare în Ucraina în legătură cu acordul. Biroul Național Anticorupție din Ucraina, o agenție de aplicare a legii, a confirmat în scris pentru FT că anchetează OTL. Detectivii ucraineni au declarat că au încercat să afle unde au ajuns banii plătiți către OTL. Nu au fost formulate acuzații împotriva lui Cook sau a companiei. Avocații OTL și Cook spun că clienții lor neagă orice faptă ilegală. Aceștia nu au răspuns la întrebările detaliate ale FT cu privire la acuzațiile ucrainene. 

Contractul OTL este doar unul dintre cel puțin 30 de acorduri încheiate între Ucraina și furnizori străini de arme, conținute în documente consultate de FT, care au dus la cheltuirea fondurilor de stat pentru muniție și echipamente care nu au ajuns niciodată, au ajuns doar parțial sau au ajuns într-o stare inutilizabilă. Denys Sharapov, ministru adjunct al apărării responsabil cu contractele externe până în septembrie 2023, a declarat pentru FT că a fost inundat cu oferte de arme și muniție din partea unor actori mici sau relativ noi, dornici să profite de conflict. „Primeam zeci de propuneri comerciale de la oameni care încercau să-și înceapă afacerea. Este normal. Întotdeauna apar oameni noi care vor să se lanseze”, spune Sharapov, care adaugă că a primit aproximativ 25.000 de oferte de arme în timpul mandatului său de 18 luni. El a comparat sarcina oficialilor ucraineni din domeniul apărării la începutul invaziei ruse cu încercarea de a stinge un incendiu „cu orice ai la îndemână”. 

La sfârșitul anului 2022, Ucraina părea să fi câștigat avantajul în conflict. Trupele sale au eliberat Herson în noiembrie același an, iar forțele ruse au fost forțate să se retragă peste râul Nipru. Însă luptele intense au continuat, iar armata avea în continuare nevoie disperată de obuze de artilerie. În acea perioadă, Oleksiy Petrov, pe atunci șef al Spetstechnoexport – unul dintre cei mai mari intermediari de arme de stat din Ucraina – a primit o ofertă de la o companie americană numită Regulus Global pe care nu a putut-o refuza. Petrov știa că cea mai mare provocare a Ucrainei în materie de achiziții militare era faptul că unii dintre cei mai mari producători de arme și muniții erau țări apropiate diplomatic de Rusia, care nu doreau să fie văzute furnizând direct inamicului. Dar Regulus, fondată și condusă de un fost broker american de la Merrill Lynch, pe nume Will Somerindyke, avea o soluție îndrăzneață. Aceasta i-a spus lui Petrov că poate procura de pe piața mondială zeci de mii de cartușe de artilerie de 155 mm, exact de tipul celor de care Ucraina avea nevoie pentru a funcționa cu echipamentul militar NATO pe care începuse să îl primească în vara respectivă. „Oferta era destul de atractivă și foarte serioasă”, spune Petrov, care are aproape 50 de ani și lucra într-un birou din Kiev, unde cartușe de artilerie de diferite dimensiuni erau aliniate într-un colț lângă biroul său.

Regulus, cu sediul într-un birou situat în apropierea bazei aeriene navale Oceana din Virginia Beach, a fost fondată în 2012 ca start-up în domeniul logisticii militare. În scurt timp, a început să-și creeze o nișă în aprovizionarea și transportul stocurilor vechi de arme. Dar marele succes a venit în timpul războiului civil din Siria, când a câștigat contracte cu Pentagonul pentru găsirea și transportul de arme către rebelii susținuți de SUA. Înainte de a fonda Regulus, Somerindyke a avut câteva probleme cu legea. În 2012, a fost acuzat de autoritatea de reglementare financiară a statului Virginia, SCC, de „fraudă și înșelăciune” în timpul vânzării de acțiuni ale unei start-up private către un dentist local. Într-un caz paralel, FinRA, autoritatea de supraveghere financiară din SUA, i-a aplicat o amendă de 10.000 de dolari și i-a suspendat licența de broker. Somerindyke, care nu a recunoscut și nici nu a negat acuzațiile aduse împotriva sa de autoritatea de reglementare din Virginia, susține că a „comis greșeala de a începe să strângă capital pentru un start-up media înainte de expirarea licenței sale de broker” și că a ajuns la un acord cu FinRA, potrivit căruia va plăti amenda istorică doar dacă va decide să-și reactiveze licența. În 2016, Regulus a fost dat în judecată de văduva unui american care lucra la un program de formare în Bulgaria și care a fost ucis când a explodat o grenadă veche de 30 de ani. Regulus, care era unul dintre mai mulți contractori ai Pentagonului menționați în proces, nu era responsabil de programul de formare, dar furniza echipamente companiei care îl derula. Cazul a fost în cele din urmă soluționat în mod confidențial. 

Nimic din toate acestea nu părea să conteze pentru Petrov, șeful Spetstechnoexport, care avea încredere în reputația companiei aprobate de Pentagon în ceea ce privește livrarea de echipamente militare greu de găsit pe piața internațională a armelor. Somerindyke a declarat pentru FT că, la scurt timp după invazia Rusiei în 2022, a început să primească telefoane de la oficiali ucraineni disperați să obțină arme pentru a apăra țara. „Ne-au întrebat ce putem obține și cât de repede putem să le livrăm”, spune el. Decizia de a colabora cu ei a avut și o dimensiune personală, adaugă el. „Soția mea este ucraineană, familia ei este ucraineană. Am fost pe front… Sunt dedicat acestei cauze la fel de mult ca oricine altcineva”. Până în vara anului 2022, Regulus a transportat cu mai multe avioane de marfă Antonov An-124 încărcate cu vehicule BM-21 care trag rachete Grad și obuze de obuzier sovietice model D-20. Regulus afirmă că, în cursul anului 2023, a livrat cu succes 70.000 de obuze de 155 mm în Ucraina. Însă stocurile vechi de muniție din Europa se epuizau rapid. Cursa pentru fabricarea unor cantități de muniție care nu mai erau necesare de la Al Doilea Război Mondial a declanșat o penurie globală, determinând unii furnizori să încalce contractele existente sau să majoreze dramatic prețurile.

„Lanțul de aprovizionare era deja problematic, iar stocurile din întreaga lume erau practic epuizate”, spune Somerindyke. „Toată lumea încerca să pună mâna pe aceleași lucruri. Era foarte similar cu situația din timpul pandemiei de COVID, când măștile au devenit o marfă de lux”. Asta a însemnat că, atunci când Regulus i-a propus lui Petrov să furnizeze zeci de mii de obuze de 155 mm, ucraineanul a sărit imediat pe ocazie. Munițiile proveneau în parte de la un producător de stat dintr-o țară cu legături strânse cu Rusia, care nu se confrunta cu aceeași penurie de materii prime și componente. Petrov spune că directorii Regulus i-au spus că pot rezolva orice complicații politice cu ajutorul contactelor din Departamentul de Stat al SUA. La scurt timp după aceea, Regulus a semnat un contract cu Spetstechnoexport în valoare de până la 1,7 miliarde de dolari, în funcție de livrări – una dintre cele mai mari achiziții militare ucrainene din timpul războiului. Regulus susține că toate activitățile sale au fost desfășurate sub supravegherea Direcției de Control al Comerțului cu Produse de Apărare a Departamentului de Stat al SUA, organismul responsabil cu controlul exporturilor de tehnologii militare și de apărare din SUA. Spetstechnoexport afirmă că a efectuat plăți în avans și depozite în valoare de 162,6 milioane de dolari către Regulus pentru a executa o parte din contractele de achiziție a proiectilelor de 155 mm, precum și alte plăți în valoare de 14 milioane de euro. Însă compania de stat ucraineană susține că Regulus a încălcat termenii contractului și nu a rambursat încă banii Kievului. Aceasta afirmă că, din septembrie 2024, Regulus a încetat orice contact și nu a mai răspuns la scrisorile sale. Oficialii ucraineni consideră că Regulus a cheltuit avansul pentru fabrici, printre altele. „Au folosit banii pe care i-am trimis… pentru a cumpăra noi active”, afirmă Petrov. Spetstechnoexport încearcă acum să recupereze suma pe care o consideră datorată prin intermediul unei proceduri de arbitraj. Regulus contestă cu tărie aceste acuzații și afirmă că a continuat să livreze cantități semnificative de muniție Ucrainei. Compania susține că a investit într-o serie de resurse ale lanțului de aprovizionare, inclusiv în producție și transport, pentru a obține capacitatea necesară îndeplinirii contractelor mari.

Compania americană susține că, de fapt, Spetstechnoexport nu a plătit suma convenită contractual de aproximativ 500 de milioane de dolari, reprezentând 30% din suma totală, către Regulus pentru a asigura muniția, plătind companiei americane doar aproximativ 100 de milioane de dolari. Regulus afirmă, de asemenea, că a devenit victima disfuncționalităților și luptelor interne dintre diferiți actori implicați în procesul de achiziții publice din Ucraina. „Sincer, simt că suntem prinși în mijlocul unui conflict între Ministerul Apărării și stat și că am ajuns acolo doar pentru că eram cel mai mare contractant”, spune Somerindyke. „Indiferent de ceea ce se întâmplă în Ucraina, noi am continuat să livrăm”. Regulus, spune el, a trebuit să acopere singur deficitul de depozit pentru a continua livrarea de muniție către Ucraina. „Uitați, asta a cauzat o mare presiune financiară asupra companiei noastre… Am făcut împrumuturi destul de mari”, spune el. Regulus declară pentru FT: „Situația netă actuală între Regulus și Ucraina în ceea ce privește contractele de furnizare directă de muniție de 155 mm este că Regulus are de încasat aproximativ 350 de milioane de dolari, și nu invers”. Petrov, care a părăsit Spetstechnoexport în martie, neagă acest lucru, susținând că intermediarul nu avea nicio obligație contractuală de a furniza acești bani. Partea ucraineană a depus o plângere la Pentagon și la Ambasada SUA la Kiev. Spetstechnoexport afirmă că cererea sa de arbitraj la Londra are ca scop recuperarea a 346 de milioane de dolari de la Regulus, inclusiv plățile anticipate, precum și datoriile restante și penalitățile. 

În ianuarie 2024, Marina Bezrukova, o expertă veterană în lanțul de aprovizionare care a lucrat la operatorul de stat al rețelei electrice Ukrenergo, a fost numită noul șef al Agenției de Achiziții pentru Apărare din Ucraina. Partenerii NATO ai țării au devenit îngrijorați după o serie de scandaluri legate de achizițiile militare interne. Bezrukova, o funcționară publică apreciată și harnică, cunoscută pentru faptul că lucra până târziu în noapte, a primit sarcina deloc de invidiat de a reforma din temelii modul în care Ministerul Apărării din Ucraina achiziționa arme și muniție. Cu câteva luni înainte, în septembrie 2023, Reznikov, care era ministru al apărării de la invazia Rusiei, a fost demis de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, după mai multe acuzații că s-au plătit prețuri umflate pentru hrana și uniformele soldaților, precum și pentru un contract de achiziție de muniție din străinătate care implica trei companii intermediare diferite. Deși Reznikov nu a fost implicat direct în scandaluri, Zelenski a declarat la momentul respectiv că Ministerul Apărării avea nevoie de „noi abordări”. 

Reznikov a declarat pentru FT că orice contracte defectuoase privind armamentul au fost o consecință nefericită a urgenței de a înarma soldații ucraineni care luptau pe front la începutul războiului. „În timpul războiului, există un singur criteriu de eficacitate: aduci multe arme pe front și le dai rapid forțelor armate. Nu mă interesează nimic altceva”, spune el, afirmând că ministerul nu a avut timp să analizeze diferențele de preț. „Ai oameni pe front care mor fără muniție și trebuie să le dai muniție în fiecare zi și în fiecare noapte”, spune el. Reznikov spune că contractele problematice reprezintă doar o parte a unei imagini generale mai simple. „Câte contracte au fost semnate?”, spune el, „și câte sunt în instanță?” Doi foști șefi ai achizițiilor militare, Toomas Nakhur și Oleksandr Liev, au fost de asemenea anchetați penal pentru semnarea unui contract complex pentru proiectile provenite din Croația, unde o plată în avans de 12,5 milioane de dolari ar fi fost cheltuită pentru activități fără legătură cu contractul de către diverși intermediari. Amândoi neagă cu tărie acuzațiile, afirmând că au fost supuși unei presiuni constante pentru a găsi arme și muniție prin orice mijloace necesare într-un moment în care țara lor lupta pentru supraviețuire. „Statul major al Ucrainei voia de 100 de ori mai mult decât puteam cumpăra de pe piață”, spune Nakhur, care a dat vina pe actorii necinstiți de pe piața armamentului pentru orice tranzacții dubioase.

Odată ajunsă în funcție, Bezrukova a acționat rapid pentru a centraliza puterea de achiziție în cadrul agenției sale, cu scopul de a spori transparența și de a evita alte tranzacții necorespunzătoare, risipa sau riscul de corupție. Ea a declarat însă pentru FT că s-a confruntat imediat cu lupte constante cu intermediarii de arme ai statului ucrainean, care, potrivit ei, i-au reproșat preluarea controlului asupra fondurilor bugetare. Bezrukova afirmă că a fost supusă presiunilor pentru a semna contracte cu producători care aveau antecedente în fabricarea de produse de proastă calitate, fără a numi însă vreo companie în mod specific. „Este vorba despre putere și corupție”, spune ea. Un contract pentru care a refuzat să autorizeze plăți suplimentare a fost acordul dintre Regulus și Spetstechnoexport. În septembrie anul trecut, compania americană a încercat să transfere contractul de la intermediarul de stat către agenția sa. Însă această mișcare a fost blocată de Bezrukova după ce, potrivit afirmațiilor sale, Regulus a solicitat o altă plată în avans. „Banii fuseseră deja plătiți parțial, ca avans, de Spetstechnoexport, și să plătești de două ori avans pentru același produs, ei bine, îți dai seama că este greșit”, spune ea. Regulus contestă această afirmație, spunând că nu a încercat niciodată să obțină o dublă plată pentru aceleași bunuri și că a acționat pur și simplu pentru a se asigura că nu vor exista întreruperi în livrarea muniției către Ucraina. În ianuarie anul acesta, noul ministru al apărării al Ucrainei, Rustem Umerov, a acuzat-o pe Bezrukova că a transformat agenția sa „într-un Amazon” care a făcut eforturile de achiziții ale țării prea vizibile pentru dușmanii săi, iar ea a fost concediată. 

Concedierea sa, la puțin peste un an de la începerea activității, a stârnit noi îngrijorări din partea aliaților Kievului. Diplomații G7 au emis o declarație în răspuns, subliniind importanța „bunei guvernanțe” și a „menținerii încrederii partenerilor publici și internaționali”. La Kiev s-au depus unele eforturi pentru a calma îngrijorările aliaților cu privire la practicile necorespunzătoare în domeniul achizițiilor publice. Patru agenții ucrainene de aplicare a legii investighează zeci de contracte semnate cu intermediari străini în domeniul armamentului și, în unele cazuri, au deschis dosare penale împotriva foștilor funcționari ucraineni responsabili cu achizițiile publice. Însă aproape niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până în prezent la formularea de acuzații de către procurori. Ministerul Apărării din Ucraina afirmă că urmărește în instanță plata a 309 milioane de dolari către furnizori străini pentru contracte care nu mai sunt considerate viabile. Acesta speră să recupereze restul sumei, aproximativ 460 de milioane de dolari, prin negocieri prealabile cu furnizorii. 

Documentele autorităților ucrainene de aplicare a legii analizate de FT susțin că, în unele cazuri, a existat o înțelegere între înalți funcționari ai Ministerului Apărării din Ucraina și intermediari străini pentru a utiliza aceste contracte în scopul deturnării de fonduri publice. Dar anchetatorii spun că munca este dificilă și împiedicată de cooperarea internațională lentă din partea SUA și a UE – prima dintre acestea, spun ei, a avut nevoie de cel puțin șase luni pentru a răspunde la cererile de asistență reciprocă și, într-un caz, a refuzat să furnizeze informații despre o tranzacție suspectă care implica o companie, invocând motive de securitate națională. Mulți dintre brokerii de arme care au venit la Kiev la începutul războiului nu s-au mai întors pentru a face afaceri cu Ucraina. Activiștii anticorupție consideră că eliminarea acestor brokeri străini este esențială pentru reducerea prețurilor și evitarea tranzacțiilor nefavorabile. Însă, într-un moment în care Ucraina se luptă să înarmeze trupele de pe linia frontului și administrația Trump a amenințat că va întrerupe sprijinul militar acordat țării, unii responsabili ucraineni din domeniul armamentului susțin că acest lucru va afecta autonomia Kievului. „Probabil sunt unul dintre puținii nebuni care au mai rămas”, spune Somerindyke de la Regulus, care consideră că ceea ce el a numit „ineficiență birocratică” a alungat mulți brokeri de arme străini. Petrov, fost angajat al Spetstechnoexport, afirmă că intermediarii străini sunt esențiali pentru continuarea aprovizionării cu arme, deoarece își asumă riscurile financiare și logistice în numele Kievului.

„Producătorii spun… «Dacă nu plătiți în avans, nu vă dau nimic»”, afirmă el. „Sunt mulți intermediari care spun: «Vom folosi banii noștri, vom asuma riscurile»”. Cu toate acestea, detectivii ucraineni care investighează contractele eșuate de armament spun că mai multe guverne aliate trebuie să oblige producătorii să vândă direct Ucrainei, eliminând intermediarii și creând o mai mare transparență a prețurilor. „Cu cât sunt mai mulți intermediari, cu atât prețul este mai mare”, spune unul dintre ei. Între timp, Cook, tânărul traficant de arme american de la OTL, de la care Ucraina încearcă să recupereze banii pentru muniția nelivrată, a parcurs un drum lung de la conducerea unui mic magazin de arme în Arizona. Potrivit diverselor documente de înregistrare a societății, americanul a înființat mai multe întreprinderi străine, printre care o companie imobiliară în Kosovo și o start-up în Praga. Dar Cook a suferit și el o livrare neefectuată care l-a costat scump. În iulie 2023, la puțin mai mult de șase luni după semnarea contractului militar care i-a lansat cariera cu Ucraina, Cook a întâlnit în Las Vegas un bărbat care s-a prezentat ca fiind un fost bancher specializat în tranzacții în medii ostile. Cook a zburat apoi în Kenya, potrivit unei plângeri depuse la poliția kenyană, cu scopul de a cumpăra lingouri de aur în valoare de 1,2 milioane de dolari. El a transferat banii vânzătorului african de la o companie înregistrată în Wyoming. Dar, din nefericire pentru Cook, aurul, la fel ca muniția ucraineană, nu a ajuns niciodată.